26 iunie 2011

Craddle of Civilization, Kirsehir, Turcia, 13-20 iunie 2005, schimb multilateral A 1.1

Un proiect care va rămâne mult, mult timp în amintirea participanților! Când ai ocazia să vezi adevărata față a Turciei, neștirbită de entuziasmul și banii turiștilor care preferă litoralul, sau de kilometrii pătrați de construcții din marile orașe, sau de pustietatea calmă și intensă a munților din sud-est ce acoperă cu greu domnia Coranului...

De obicei, în astfel de proiecte nu se călătorește foarte mult, dar acest proiect a compensat pentru încă 10, cel puțin!  Multe ore pe drum, dar să vezi asemenea minunății, se merită! Unde mai pui că tot timpul aveam după noi un fel de taraf cu davule (tobe mari) si zurne (niște instrumente de suflat) care făceau un zgomot fenomenal, mai ales când ne întâlneam cu oficialitățile... Noi atunci nu știam, dar erau cei mai vestiți din zonă - vedeți mai jos ...

Cappadocia, leagăn al multor civilizații, cu vestigii istorice de peste 30 000 de ani, cu imensitatea orașelor subterane săpate în mii de ani de opresiuni și războaie, cu monumente ale naturii unice în lume, cu caravanseraiuri pline de povești ce ar face ca 1001 de nopți să treacă într-o clipă....

A fost absolut magic să pășești prin văi pline de grote care ascund bisericuțele făcute cu frică, chin și caznă acum aproape 2000 de ani de creștinii izgoniți care căutau un loc căruia să-i poată spune iar „casă”, să admiri zecile de mii de „bordeie” săpate în roca moale de la Urgup sau Zelve, să pășești cu teamă prin coridoarele strâmte ale orașelor subterane, unde erau capcane la tot pasul pentru „neinvitați”, să admiri formele conurilor săpate de natură de zeci de mii de ani...

Dar cred că cel mai impresionant a fost să simți căldura și ospitalitatea localnicilor! Oameni cu posibilități mai puțin decât reduse - cum ar fi să cari apă de băut sau spălat de la 2 km?!? - dar care nu au pregetat nicio clipă să ne invite la masă pe toți, iar gustul acelei gozleme (un fel de clătită cu carne, condimente la greu și legume. ;) ) parcă și acum îl simt...

Un proiect care a excelat și la petreceri, serile culturale fiind mult mai mult decât o simplă prezentare in power-point și ceva de băut....nuuuu, serile culturale au fost pline de viață, dinamice și nu se încheiau mai devreme de ora 4-5. Iar apoi în autocar, din nou.... :(

Pentru că nu se putea să nu vedem Grădina japoneză!

Este ceva cu adevărat magnific, să vezi cum, deodată, în mijlocul dealurilor pietroase și seci răsare o splendoare de grădină japoneză, exact așa cum o știm în marile orașe: cu iarba tunsă milimetric, alei înguste cu pietricele parcă aliniate, lacuri peste ape mici pline de crapi curioși, mari și jucăuși... tot felul de plante, copaci și arbuști aduși special din Japonia și multe altele. Parcă nu-ți vine să crezi că după kilometri de praf și priveliște dezolantă pentru noi, răsare deodată o așa splendoare...

Unde mai pui că la doi pași de grădină era un muzeu de istorie și un șantier arheologic îngrădit și păzit de armată, în care se spune că însuși actualul împărat al Japoniei, Akihito, vine și conduce lucrările o dată pe an...

Gata, prea multă vorbărie, dar nu m-am putut abține! Mai jos sunt si pozele, majoritatea făcute de Ioana Ursache, un excelent fotograf!


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.